Scolioza

Managementul modern al Scoliozei – Abordare multidisciplinară și protocol terapeutic integrat

La Clinica de Scolioză Müller, evaluarea și tratamentul pacienților cu scolioză se realizează printr-un protocol interdisciplinar complex, bazat pe date clinice acumulate în ultimii opt ani și pe integrarea constantă a componentelor ortopedice, neuromotorii, psihologice și genetice.

Fundamentul abordării: Scolioza ca disfuncție sistemică, nu strict terapeutica

Experiența clinică și studiile interne longitudinale demonstrează că scolioza nu poate fi considerată o afecțiune exclusiv musculo-scheletală. Evoluția curburilor este influențată de:

• statusul neuromuscular,
• parametrii psihologici și emoționali,
• particularitățile endocrine și biologice,
• posibile sindroame genetice asociate.

Acești factori justifică necesitatea unei Evaluări multidisciplinare înainte de inițierea tratamentului.

Necesitatea unei Echipe multidisciplinare

Protocolul clinic implică colaborarea directă a următorilor specialiști:

• Medic ortoped
• Medic ortoped / Chirurgie spinala
• Neurochirurg
• Psiholog
• Kinetoterapeuți specializați în scolioză
• Genetician

Rolul Geneticianului în Evaluare:

În numeroase cazuri, Scolioza este asociată cu sindroame genetice. Identificarea acestora este esențială, deoarece:

• anumite exerciții Schroth sunt contraindicate în prezența unor sindroame,
• strategia terapeutică poate necesita modificări semnificative,
• evoluția naturală a curburii poate fi diferită de cea observată în Scoliozele idiopatice.
   

Terapia Schroth – eficientă, dar insuficientă ca intervenție singulară

Terapia Schroth reprezintă baza intervenției neuromotorii, având un rol important în:

• reeducarea respirației tridimensionale,
• corectarea posturală activă,
• stabilizarea neuromusculară.
   

IMPORTANTA FACTORULUI PSIHOLOGIC

• Traumele psiho-emotionale - conduc la disfunctii neuromusculare.
• Conflicte nerezolvate - conduc la un sistem vegetativ afectat, ceea ce poate impiedica procesul de Recuperare.
• Anxietatile- conduc la o capacitate scazuta de concentrare in timpul exercitiilor fizice.
• Diverse fobii – conduc la probleme de adaptare la anumite situatii, printre care si spatiul in care se desfasoara Recuperarea.
• Bullying-ul – conduce la o Stima de Sine scazuta si de aici si lipsa de interes a pacientului, in procesul de Recuperare, ceea ce poate conduce la esecul procesului de Recuperare sau la obtinerea de rezultate slabe.
• Violenta domestica – conduce la o lipsa a capacitatii de concentrare a pacientului in timpul exercitiilor de Recuperare.
• Incompatibilitatea cu Terapeutul – poate conduce la lipsa rezultatelor in procesul de Recuperare sau din start la refuzul terapiei.
• Varsta mentala a pacientului – Terapia trebuie adaptata in functie de varsta mentala si capacitatea de intelegere a pacientului.
   

 Concluzii:

• Terapia multimodală (fizică + psihologică + biologică) determină o reducere mai eficientă a curburilor decât terapia izolată.
• Pacienții incluși în programul multidisciplinar prezintă o stabilitate posturală semnificativ superioară, comparativ cu cei tratați doar prin abordări kinetoterapeutice.
• Factorul psihologic reprezintă un determinant major al complianței, al stabilității corecțiilor și al evoluției recuperării.

Observatiile clinice, efectuate in decursul a peste 8 ani de zile, in clinica, confirmă necesitatea unui model terapeutic integrat.

Tipurile de scolioză

Scolioza este împărțită în mai multe categorii, în funcție de cauză, vârstă, morfologie și pattern-ul curburilor.

Clasificarea utilizată în practica medicală:

După cauză (cea mai importantă clasificare):

Scolioza idiopatică (80–85% din cazuri)

Cauza este necunoscută. Se împarte în:

• Infantilă (0–3 ani)
• Juvenilă (4–9 ani)
• Adolescentină (10–18 ani) – cea mai frecventă formă
• A adultului (după maturitatea osoasă)
   

Scolioza congenitală

Determinată de malformații vertebrale apărute în viața intrauterină:

• hemivertebre,
• blocuri vertebrale,
• tulburări de segmentare sau formare.
   

Scolioza neuromusculară

Apare în boli ale sistemului nervos sau musculaturii, precum:

• paralizie cerebrală,
• distrofii musculare,
• atrofie musculară spinală (SMA),
• polineuropatii,
• leziuni medulare.
   

Scolioza sindromică

Asociată cu sindroame genetice. Exemple:

• Marfan,
• Ehlers-Danlos,
• Neurofibromatoză,
• Prader-Willi,
• Williams,
• Turner,
• Noonan,
• Bardet–Biedl,
• alte sindroame rare.

În unele cazuri există contraindicații pentru terapia Schroth — de aceea evaluarea genetică este esențială.

Scolioza degenerativă (de novo, la adult)

Apare prin:

• degenerarea discală,
• artroză vertebrală,
• slăbirea musculaturii paravertebrale,
• osteoporoză.
   

Scolioza funcțională (nestructurală)

Coloana este normală structural, curbura este temporară, cauzată de:

• diferențe de membre inferioare,
• contracturi musculare,
• dureri lombare,
• postură vicioasă.

​​Se corectează după rezolvarea cauzei primare.

După localizare:

• Scolioză toracică
• Scolioză lombară
• Scolioză toraco-lombară
• Scolioză cervico-toracică
• Scolioză combinată (dublă curbă)
   

După severitatea curburii (Cobb):

• Ușoară: 10–20°
• Moderată: 20–40°
• Severă: 40–60°
• Foarte severă: >60°
   

După rigiditate:

• Scolioză flexibilă
• Scolioză rigidă
   

După rotarea vertebrelor:
 

• Scolioză fără rotație semnificativă
• Scolioză rotatorie

DE CE ESTE IMPORTANT SISTEMUL NERVOS VEGETATIV IN RECUPERAREA SCOLIOZEI?

Sistemul nervos vegetativ (numit și sistem nervos autonom – SNA) este partea sistemului nervos care controlează funcțiile involuntare ale organismului — adică acele procese care se desfășoară automat, fără control conștient.

Este unul dintre cele mai importante sisteme ale corpului, deoarece asigură supraviețuirea, reglarea internă și menținerea echilibrului (homeostaziei).

Ce face sistemul nervos vegetativ?

Controlează automat:

• ritmul cardiac
• tensiunea arterială
• respirația
• digestia
• motilitatea intestinală
• secrețiile glandelor
• transpirația
• temperatura corpului
• funcțiile sexuale
• dilatarea și constricția pupilelor
• tonusul muscular involuntar

Toate aceste procese se întâmplă fără ca noi să le “dirijăm”.

Din ce este format sistemul vegetativ?

Sistemul vegetativ are două componente majore care acționează în echilibru permanent:

Sistemul nervos simpatic

Este „acceleratorul” corpului.

Activează organismul în situații de stres, pericol sau efort:

• crește ritmul cardiac
• ridică tensiunea arterială
• crește nivelul de glucoză
• inhibă digestia
• dilată pupilele
• pregătește mușchii pentru acțiune

Este sistemul „fight or flight” – luptă sau fugi.

Sistemul nervos parasimpatic

Este „frâna” organismului.

Activează mecanismele de relaxare, odihnă și refacere:

• scade ritmul cardiac
• activează digestia
• stimulează secrețiile
• induce somn și relaxare
• reduce tensiunea musculară

Este sistemul „rest and digest” – odihnă și digestie.

A treia componentă: Sistemul nervos enteric

Uneori considerat o ramură separată.

Este „creierul intestinului” – are peste 100 milioane de neuroni și coordonează digestia, peristaltismul, secrețiile și microbiomul.

Funcționează autonom, dar comunică cu simpaticul și parasimpaticul.

Rolul sistemului vegetativ în traumă, stres și scolioză

Foarte important: sistemul vegetativ este strâns legat de:

• stres cronic
• anxietate
• traumă psihologică
• somatizări
• tulburări digestive
• dereglări posturale
• tonus muscular global

Pacienții cu scolioză au adesea dezechilibre vegetative (hiperactivare simpatică), ceea ce influențează:

• respirația,
• tensiunea musculară axială,
• percepția durerii,
• capacitatea de relaxare,
• complianța terapeutică.

De aceea evaluarea psihologică și reglarea sistemului vegetativ sunt esențiale în recuperarea modernă.

Dezechilibrele sistemului vegetativ (disautonomia)

Se pot manifesta prin:

• palpitații
• presiune toracică
• amețeli
• anxietate
• probleme digestive
• tulburări de somn
• transpirații excesive
• senzație de oboseală permanentă
• intoleranță la stres.